Tanti pe stradă: Băiatu! Ajută o familie cu 7 copii!
Kelly: Cu ce? Vreți prezervative?!
Julie (vorbind cu Marius la telefon): Băi, zi-i lu Kelly că-l zghihui când vine!
Marius: Ce-i faci?!
Julie: Îl zghihui!
Marius (către Kelly): Bă, o zis Iulia că-ți face ceva cu un dihor când te întorci, da nu înțeleg ce.
Kelly: Băă, ce picioare reci ai!
Julie: Da știu, stau prost cu circulația.
...
Julie: Bă, da cât păr ai pe picioare!
Kelly: Da, stau prost cu circulația.
Kelly, jucând Sims2: Da când ajung să împușc chestii?
Cătă: Aaa..niciodată.
Kelly: Și-apăi ce căcat caut eu în jocul ăsta?!
Cumva că Delia mi-a pus ștreangul de gât cu chestia asta:
Așadar:
1. Ia cartea care este cel mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
Acuma, situația stă în felul următor..cea mai apropiată carte e Mihai Jakotă - Dreptul Roman, dar nu cred că e pont să vă bag în chestii pe care nici eu nu le înțeleg :)) Așa că iau cartea pe care o citesc acum: Ileana Vulpescu - Arta Compromisului.
”- Nene Iancule, crezi c-o să mai ajungă vreodată românii să poată vorbi detașat unii cu alții, de pe poziții ideologice diferite?
- Ideologice? Singura ideologie o să fie banul și căpătuiala, precum bine se vede. Cine nu intră-n asemenea competiție s-ar putea s-ajungă la o anumită detașare, dar pentru asta trebuie să treacă timp. Numai timpul poate aduce ameliorare. Timpul, doar el, este-un vraci universal.”
To be honest, n-am ajuns încă până acolo. Cartea este o continuare a ”Artei Conversației”, care, personal, mi s-a părut foarte bună.
So: Andrei? :>
Cătă (către băieții din Shadowsong, veniți la noi după concert): Ne gândeam că o să fie o seară numai de grohăieli, nu oldies pe youtube.
Adi: Ne-a ajuns concertul, pe bune!
Kelly: Chiar băăă, bagă un Julio Iglesias!
Cătă, de ziua Georgianei: Să crești mare we!
Georgiana: Nu mai cresc de acuma, da poate țâțele mai cresc oleacă.
Julie: Freacă-le cu usturoi.
De parcă nu era de ajuns că nu sunt deloc o persoană matinală și mă trezesc (în cazurile fericite) cu 15 minute înainte să trebuiască să ies din casă, 15 minute în care trebuie să mă dezmeticesc, îmbrac, machiez, spăl pe față, dinți etc (nu în ordinea asta), autobuzului 46 chiar nu-i place fața mea. În mod complet miraculos, mă încadrez în sfertu ăla amărât de ora și plec grăbită spre stația de autobuz, că na, sunt studentă și n-am bani de taxi. Partea frustrantă însă nu e asta, ci faptul că în fiecare zi când ma grăbesc, autobuzul trece pe lângă mine până să ajung în stație, sau dacă asta nu se întâmplă, tanti aia de vinde bilete chiar n-are nicio durere în zonele întunecate că eu trebuie să ajung la timp la facultă și normal, până îmi dă biletul, autobuzul pleacă. Trăiască Murphy cu toate legile lui!
P.S. Ca să nu schimbăm formatul:
Iulia, către Georgiana, ca să citescă apometrele: Auzi, nu vrei să-ți bagi capul sub chiuvetă?
Delia: Bă Vlad, ce nu stai cu noi?
Vlad: Decât să stau cu tine, mai bine mă uit la un documentar despre viața melcilor!
Julie: Ți se pare imperios necesar să știu steagul Algeriei?!
Vlad: Ți se pare imperios necesar să știu cuvântul ”imperios”?!
Vlad: Hai ne uităm la ”The Orphanage”.
Julie: Nu, că e horror.
Vlad: Da, i se rupe lu una o unghie.
Cătă: Băi, ai observat câte derivate sunt de la p***? Uite: mulă, tulă, sulă..
Julie: Uhm...aulă?!
Cătă: ... dubluvulă?!
Kelly: Poți să dai șnițelele și prin mălai.
Cătă: Mălai poți pune și-n cremă.
Kelly: Ce cremă?!
Cătă: Cremă cremă cremă cremă!
Kelly: wtf ?! :|
(ne-am dat seama cu greu că fiecare se referea la altceva)